Când cumpărați dezvoltare software de la un furnizor, modelul de preț decide mai mult decât factura. El decide cine poartă riscul unei estimări greșite, cât de ușor se poate schimba scopul și cât de mult vedeți din ceea ce plătiți. Ghidul compară cost plus vs time and material în outsourcing, și pe amândouă cu prețul fix, din perspectiva cumpărătorului: cum funcționează fiecare model, unde ajută, unde vă costă și ce întrebări să puneți înainte de a semna.
Niciunul dintre cele trei nu este mai bun în general. Fiecare se potrivește altui tip de proiect, iar mulți cumpărători folosesc mai multe pe parcursul vieții unui produs.
Trei modele de preț
Preț fix. Furnizorul se angajează să livreze un scop definit pentru un preț stabilit. Dacă munca durează mai mult decât s-a estimat, furnizorul suportă diferența. Dacă vreți ceva ce nu este în scop, devine o cerere de modificare cu prețul ei.
Time and material (T&M). Plătiți timpul lucrat efectiv de echipă, la tarife convenite pe oră, zi sau lună, plus cheltuielile convenite. Scopul se poate schimba oricând; costul urmează munca.
Cost plus. Plătiți costurile reale ale furnizorului plus o marjă convenită, iar costurile vă sunt arătate. Ca la T&M, costul urmează munca. Spre deosebire de T&M, prețul este împărțit în ce costă munca și ce câștigă furnizorul din ea.
| Preț fix | Time and material | Cost plus | |
|---|---|---|---|
| Cine poartă riscul estimării | Furnizorul | Cumpărătorul | Cumpărătorul |
| Schimbări de scop | Prin cereri de modificare | Oricând | Oricând |
| Totalul, cunoscut de la început | Da, pentru scopul convenit | Nu, dacă nu are plafon | Nu, dacă nu are plafon |
| Ce vedeți | Totalul | Ore și tarife | Fiecare linie de cost și marja |
| Efort înainte de începerea lucrului | Mare: scopul trebuie specificat | Mic | Mic spre mediu: liniile de cost se convin |
Când se potrivește prețul fix
Prețul fix funcționează când scopul este mic, clar și puțin probabil să se schimbe și când cineva are nevoie de o singură cifră pentru ca lucrul să fie aprobat.
Candidați buni sunt o primă versiune a unui produs, cu scopul stabilit într-un atelier, o integrare bine specificată sau o migrare cu o stare finală cunoscută. În fiecare caz, ambele părți pot descrie ce înseamnă „gata” înainte de începerea lucrului.
Costurile sunt mai puțin vizibile:
- O rezervă pentru risc. Un furnizor care poartă riscul estimării îl include în preț. Plătiți acea rezervă, fie că riscul se produce, fie că nu.
- Cereri de modificare. Fiecare schimbare trebuie specificată, evaluată și aprobată. Într-un proiect care învață pe parcurs, asta încetinește deciziile și poate costa mai mult decât scopul inițial.
- Presiune pe ce nu este scris. Dacă bugetul nu ajunge, interesul furnizorului este să livreze litera specificației. Atributele de calitate care nu au fost specificate, precum acoperirea cu teste sau documentația, au primele de suferit.
- Munca de specificare. Scopul trebuie scris suficient de precis ca să poată fi evaluat. Munca este utilă, dar durează, iar cineva trebuie să o plătească.
Când se potrivește time and material
Time and material funcționează când scopul este încă în mișcare: descoperirea produsului, un produs deja live care se schimbă la fiecare sprint sau o lucrare a cărei problemă se înțelege abia după ce începeți.
Punctele lui forte sunt flexibilitatea și lipsa rezervei pentru risc. Plătiți munca făcută și puteți schimba prioritățile fără să renegociați contractul.
Slăbiciunile sunt de partea dumneavoastră a mesei:
- Bugetul este incert. Totalul depinde de cum merge munca. Un plafon, numit adesea buget maxim (not-to-exceed), limitează acest risc, dar trebuie să decideți ce se întâmplă când este atins.
- Dumneavoastră gestionați scopul. Fără un scop fix, cineva din partea dumneavoastră trebuie să stabilească prioritățile și să spună când o funcționalitate este suficient de bună.
- Un singur tarif, puține detalii. Un tarif zilnic include costurile salariale ale furnizorului, cheltuielile generale, instrumentele și profitul într-o singură cifră. Vedeți câte zile s-au lucrat, nu cât l-au costat pe furnizor.
Cost plus vs time and material în outsourcing, în practică
Săptămână de săptămână, cost plus și time and material pot arăta la fel: o echipă lucrează, costul urmează munca, iar scopul se poate schimba. Diferența este în ce compune prețul și ce puteți verifica.
În modelul cost plus, oferta furnizorului enumeră liniile de cost, de regulă costurile dezvoltatorilor, licențele software și infrastructura, precum hosting sau servicii cloud, iar marja este o linie separată, convenită. Când echipa crește sau scade, liniile de cost se schimbă, iar marja rămâne cea convenită. Când o licență nu mai este necesară, dispare din preț.
Această transparență are consecințe pe care e bine să le planificați:
- Dovada costurilor. Stabiliți de la început ce arată furnizorul pentru fiecare linie de cost și cât de des. Facturile detaliate sunt utile doar dacă ambele părți le citesc.
- Stimulente. O marjă aplicată pe costuri nu îi dă furnizorului niciun motiv să le reducă. Răspunsul obișnuit este același ca la T&M: o componență convenită a echipei, revizuiri regulate ale liniilor de cost și un buget după care se planifică munca.
- Niciun total fix. Singur, modelul cost plus nu vă spune costul final al unui proiect. Dacă aveți nevoie de o singură cifră, combinați-l cu un buget sau cu un scop, sau stabiliți un preț fix pentru o primă etapă definită și detaliați acel preț pe aceleași linii de cost.
Cost plus este un mod de a construi prețul, nu un mod de a organiza munca. Se poate combina cu un proiect externalizat, în care furnizorul livrează rezultatul, sau cu extinderea echipei, în care dezvoltatorii lui intră în echipa dumneavoastră.
Ce model pentru ce situație
| Situație | De obicei se potrivește |
|---|---|
| Scop mic și stabil, care are nevoie de o singură cifră aprobată | Preț fix |
| O primă versiune cu scopul stabilit într-un atelier | Preț fix, ideal detaliat pe liniile de cost |
| Un produs live cu un backlog în schimbare | Time and material sau cost plus |
| O echipă pe termen lung, în care vreți să vedeți ce plătiți | Cost plus |
| Lucru exploratoriu, cu o stare finală neclară | Time and material sau cost plus, cu plafon |
Întrebări pentru un furnizor
Oricare ar fi modelul, aceste întrebări arată repede cum lucrează un furnizor:
- Ce anume intră în preț? Cereți componentele: oameni, licențe, infrastructură și profit. Un furnizor care nu poate sau nu vrea să împartă prețul vă cere încredere fără dovezi.
- Cum se gestionează schimbările? La preț fix, întrebați cum se estimează și se aprobă cererile de modificare. La T&M sau cost plus, întrebați cum veți afla că bugetul este în pericol.
- Ce raportați și cât de des? Timpul lucrat, liniile de cost, progresul față de buget și munca făcută.
- Cine face parte din echipă și ce se întâmplă când cineva pleacă? Componența echipei determină costul la T&M și cost plus și calitatea la prețul fix.
- Ce se întâmplă la final? Cine deține codul și repository-urile, ce documentație primiți și cum se face predarea.
Cum vă putem ajuta
Lucrăm cu prețuri COST+ pentru dezvoltare software: prețul dumneavoastră este costul nostru real plus o marjă convenită de la început. Oferta enumeră costurile dezvoltatorilor, licențele, infrastructura și marja, iar facturile pot fi detaliate la cerere. COST+ se aplică atât outsourcingului, cât și extinderii echipei.
